TEOZOFÍE s. f. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie.
sursa: DEX ’09 (2009)
TEOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică-religioasă care susține ideea pretinsei cunoașteri nemijlocite a divinității pe calea legăturii cu așa-numita lume transcendentală. V. mistică.[Gen. -iei, var. teosofie s.f. / cf. fr. théosophie, gr.theosophia < theos – zeu, sophia – înțelepciune].
sursa: DN (1986)
teozofíe s. f. Nume dat diferitelor doctrine filozofice-religioase care susțin posibilitatea cunoașterii nemijlocite a „esenței lui Dumnezeu” cu ajutorul unei „iluminări” și al unei intuiții mistice aparte, printre ai cărui reprezentanți se numără Paracelsus, J. Böhme, Van Helmont, R. Steiner ș.a.; mistică. – Din fr.théosophie.
sursa: D.Religios (1994)
teosofie f. doctrina unor mistici cari pretind a fi în comunicațiune cu D-zeu și a primi dela El lumini speciale.
sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
*teosofíe și (după fr.) -zofíe f. (vgr. theosophia,d. theós, zeŭ, și sophia, înțelepciune). Doctrina unor misticĭ care pretind că comunică cu Dumnezeŭ și că primesc de la el inspirațiunĭ.
sursa: Scriban (1939)
===in orthodoxie nici ingerii, nici oamenii nu cunoasc esenta/fiinta lui Dumnezau
ayeaye20 