Ieromonah SERAFIM ROSE
ORTODOXIA ŞI RELIGIA VIITORULUI
Traducere din limba engleză de Mihaela Gros
pag. 2
Ce este „noua conştiinţă religioasă?” Cum pot creştinii ortodocşi să se păzească de capcana apostaziei?
Răspunsul la aceste întrebări precum şi la altele asemănătoare cu care se confruntă Creştinismul în lumea contemporană vi-l oferă cele opt capitole ale cărţii de faţă. Mişcările religioase de astăzi sunt simptomele
unei „noi conştiinţe religioase” care vrea să pregătească calea unei religii mondiale a viitorului. Fenomene precum Yoga, Zen, Tantra, Meditaţia Transcendentală,
Guru Maharaj-ji, Hare Krisna, OZN-urile, Mişcarea Harismatică sunt prezentate în lumina Sfinţilor Părinţi ai Biserici Ortodoxe fără de care nu le va fi posibil creştinilor să se mântuiască în vremurile ce se apropie ale lui Antihrist.
pag. 81-85
1. „Yoga creştină”
Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând naştere, mai ales în America, nenumăratelor secte şi mai ales nenumăratelor forme de
fizioterapii, care nu-şi afirmă nici un conţinut religios.
Acum aproape douăzeci de ani, un călugăr francez benedictin şi-a notat experienţele încercate, pe când se străduia să facă din Yoga o practică creştină. Descrierile
ce urmează sunt luate din cartea lui.25
Yoga hindusă este o practică ce presupune o viaţă disciplinată până la asceză, care include controlul respiraţiei şi anumite poziţii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare ce favorizează efortul de meditaţie. Cu ajutorul „mantrelor” şi diferitelor rostiri de formule sacre se obţine o concentrare psihică mai bună.
Esenţială în yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditaţia la care trebuie să se ajungă. Autorul are dreptate, atunci când scrie: „Scopurile pe care le urmăreşte yoga hindusă sunt strict spirituale. A uita acest fapt şi a reţine doar aspectul fizic al acestei discipline străvechi, prin care să se urmărească doar frumuseţea şi sănătatea fizică, echivalează cu o trădare”. Trebuie
însă să se ştie că cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite atitudini spirituale şi chiar experienţe, de care nici
măcar nu este conştient, după cum se va vedea în continuare. Acelaşi autor spune mai departe: „Arta unui yoghin este aceea de a obţine tăcerea totală, de a se goli de orice gânduri şi iluzii, de a elimina şi uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodată, cu excepţia uneia: că
- sinelea devărat al omului este de natură divină, că el (omul) însuşi este Dumnezeu şi că restul este tăcere”.
Bineînteles că aceasta nu este o idee creştină, ci una păgână. Căci scopul „Yogăi creştine” este de a folosi
tehnica yoga sub numele de „meditaţie creştină”, pentru
a obţine efecte de relaxare, mulţumire şi pasivitate mentală,
- care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor şi experienţelor cu finalitate demonică.
„De îndată ce veţi executa respectiva „mudra” sau „asana” (poziţii
yoga) corpul dumneavoastră se va relaxa şi vă va cuprinde o senzaţie generală de bine”.
Exercitiile produc „un efect de un calm excepţional”.
„Relaxarea generală se instalează încă de la început, cu o senzaţie foarte durabilă de bine şi chiar euforică. Dacă nervii ne sunt tensionaţi şi surmenaţi, ei, prin aceste exerciţii, se calmează şi oboseala dispare în scurt timp”.
„Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-şi amuţi sinea gânditoare şi de a închide ochii în faţa tuturor
ispitelor”.
Starea euforică pe care o produce yoga „se poate numi foarte bine: o stare de sănătate, care ne îngăduie
să facem mai mult şi mai bine pe plan fizic mai întâi, apoi pe planul spiritual al religiei creştine. Cuvântul cel
mai apt să descrie această
- stare, este acela de mulţumire; o mulţumire atât trupească, cât şi sufletească, care ne predispune… la o viaţă spirituală”.
Această stare schimbă întreaga personalitate a celui ce o încearcă: „Hatha Yoga influenţează caracterul în bine. După câteva săptămâni de exerciţii, persoana adultă admite că nu se mai recunoaşte pe sine, şi oricine va putea constata schimbări în modul său de a fi şi de a reacţiona. El este mai blând şi mai întelegător.
Primeşte cu calm orice întâmplare. Este mulţumit…Întreaga sa personalitate este schimbată şi el însuşi şi-o simte din ce în ce mai deschisă; de aici decurge o condiţie aproape permanentă de euforie şi de „mulţumire””.
Dar acestea nu sunt decât fazele intermediare premergătoare atingerii scopului, la care se ajunge nu după mult timp. „Devenind în doar câteva săptămâni foarte
contemplativ, am observat că rugăciunea mea capătă caracteristici cu totul noi”.
Ajungând la o stare extraordinară de calm, autorul remarcă „uşurinţa cu care se putea concentra asupra
unui obiect oarecare”. El devenea „mai receptiv la impulsurile şi sugestiile ce-i veneau din cer”. „Prin practica Yoga persoana devine mai receptivă şi mai suplă în gândire, şi astfel mai deschisă faţă de schimburile personale dintre suflet şi Dumnezeu, care sunt semnele
unei vieţi cu adevărat mistice”. Chiar şi pentru un „yoghin începător” rugăciunea este „dulce” şi „îmbrăţişează omul în întregime”.
Persoana este relaxată şi „gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt, şi să primească cu bucurie
ceea ce Dumnezeu, în bunătatea Sa, binevoieşte să ne lase să simţim”. „Ne vom pregăti fiinţa, astfel încât ea să
fie în permanenţă pregătită pentru această cuprindere, această apucare, care este, fără îndoială, cea mai înaltă formă a contemplaţiei creştine”. „În fiecare zi exerciţiile şi întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a
harului lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creşte în permanenţă, la fel şi setea mea de dreptate şi dorinţa arzătoare de a fi creştin în adevăratul sens al cuvântului”.
- Oricine înţelege natura înşelăciunii diavoleşti sau a falsei experienţe duhovniceşti (vezi mai jos capitolul despre „Înşelăciunea diavolească”) şi va identifica în descrierea acestei mostre de „Yoga creştină” tocmai trăsăturile
persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rătăceşte, fie în direcţia religiilor păgâne, fie în cea a experienţelor „creştine” sectare. În amândouă aceste direcţii avem de-a face cu aceeaşi „deschidere” şi cu aceeaşi dorinţă de a fi „cuprins” sau „apucat” de un „duh”; aceeaşi căutare, nu de Dumnezeu, ci de „consolări spirituale”, aceeaşi auto-intoxicare care este luată drept „stare de graţie”; aceeaşi usurinţă de necrezut cu care oricine devine deodată „contemplativ” şi „mistic”; aceleaşi „revelaţii mistice” şi stări pseudo-spirituale. Acestea sunt trăsăturile distinctive ale tuturor acelora care se află în această stare aparte de înşelăciune diavolească. Însă autorul acestei aşa-zise „Yoga creştină”, fiind călugăr benedictin, mai adaugă nişte „meditaţii” speciale, atât de grăitoare pentru duhul „misticii” romano-catolice din ultimele sute de ani, în care este îngăduit jocul pe teme creştine al tuturor fanteziilor. Astfel, în urma meditaţiei pe o temă din slujba catolică de Crăciun, el începe „să vadă” Pruncul în braţele Mamei Sale: „Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociaţii de idei: Mântuitor-Rege-Lumină-Nimb-Păstor-Prunc, – din nou Lumină – se perindă unele după altele şi trec pe lângă mine… Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un loc îmi naşte în minte o idee… o viziune tăcută a întregului mister al Naşterii lui Hristos”. Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin creştin” este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale”. El nici măcar n-a văzut un „înger de lumină”, ci a căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase”, produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătite pentru purtarea unui război nevăzut contra înşelăciunilor diavoleşti.
Astfel de „meditaţii” se practică astăzi într-un număr important de mânăstiri romano-catolice. Faptul că această carte se încheie cu un articol
semnat de traducătorul francez al Filocaliei, dându-se chiar şi câteva fragmente de texte filocalice, nu demonstrează altceva decât prăpastia care îi desparte pe aceşti diletanţi de adevărata spiritualitate ortodoxă, spiritualitate ce rămâne cu desăvârşire ascunsă de ochii
„înţelepţilor” contemporani, care nu îi pricep nici măcar limbajul.
O indicaţie suficientă pentru incompetenţa autorului de a recepta corect mesajul Filocaliei, este că el
numeşte „rugăciune a inimii”, gestul facil de a recita silabe în ritmul bătăilor inimii. Or, în tradiţia patristică ortodoxă rugăciunea inimii este una din cele mai înalte forme de rugăciune, dobândită foarte rar de monahi, după mulţi ani de nevoinţe ascetice şi sub îndrumarea unui duhovnic încercat.
Vom comenta pe larg pericolul practicării acestei yoga aşa-zise creştine, când vom vedea că are trăsături comune cu alte forme de meditaţie orientală, care li se
oferă credincioşilor creştini din zilele noastre.
=====
Yoga (Devanagari: योग) este un grup de practici fizice, exerciții de respirație, concentrare și meditație care își au originea în India Antică[necesită citare] și au ca scop armonia corp-minte-sulfet. Termenul Yoga vine de la cuvantul din limba sanscrită yugam, care înseamnă ”a uni”/uniune”, uniunea cu divinitatea ca esență a ființei fiind considerată scopul înalt al practicii. Yoga este una din cele 6 școli traditionale (astika) ale hinduismului, bazată pe meditație ca o cale spre auto-cunoaștere și eliberare. Textele Hindu, care stabilesc bazele yoga sunt: Upanishadele,Bhagavad Gita, Yoga Sutra lui Patanjali, Hatha Yoga Pradipika și multe altele.[1][2] În India, Yoga este privită ca fiind un mijloc de desăvârșire atât fizică, precum și spirituală. În afara Indiei, Yoga a început să fie asociată în primul rând cu practicarea așa-numitelor asana (poziții) incluse în Hatha Yoga (vezi de asemenea Yoga ca exercițiu), cu toate că a influențat întreaga familie de Religii dharmiceși alte practici spirituale din toată lumea.[1] Un practicant dedicat de Yoga este numit yogi,yogin (masculin), sau yogină (feminin).
The word ‘Yoga’ is derived from the Sanskrit root ‘Yuj’, meaning ‘to join’ or ‘to yoke’ or ‘to unite’. As per Yogic scriptures the practice of Yoga leads to the union of individual consciousness with that of the Universal Consciousness, indicating a perfect harmony between the mind and body, Man & Nature.
Cuvântul „Yoga” este derivat din rădăcina sanscrită „Yuj”, care înseamnă „a se uni” sau „[a înjuga/a înrobi/]a lega” sau „a uni”. Conform scripturilor yoghine, practica yoga duce la unirea conștiinței individuale cu cea a Conștiinței Universale, indicând o armonie perfectă între minte și corp, Om și Natură.
Universal consciousness… In yoga, it is the true Self, which transcends space and time.
===Conștiința universală … În yoga, este adevăratul Sine/Eu, care transcende spațiul și timpul.
Thus the aim of Yoga is Self-realization, to overcome all kinds of sufferings leading to ‘the state of liberation’ (Moksha) or ‘freedom’ (Kaivalya).
===Astfel, scopul Yoga este realizarea-de Sine[desăvârsirea Eului/ Eul mântuitor], de a depăși tot felul de suferințe care duc la „starea de eliberare” (Moksha) sau „libertatea” (Kaivalya).
))))https://www.yogapedia.com/definition/5318/moksha
Yogapedia explains Moksha
Although Hinduism, Buddhism, Jainism and Sikhism each have unique perspectives on moksha, the term is most prevalent in Hinduism. Hindus believe in a cycle of death and rebirth known as samsara, in which the next incarnation is dependent on karma, or actions in the previous life. Moksha marks the end of this cycle, in which one overcomes all ignorance and desires of a worldly existence to attain ultimate freedom and bliss. In some schools of Hinduism, moksha has connotations of self-realization and liberation within this life.
))))))》Yogapedia explică Moksha
Deși Hinduismul, Budismul, Jainismul și Sikhismul au fiecare perspective unice asupra moksha, termenul este cel mai răspândit în Hinduism. Hindușii cred într-un ciclu de moarte și renaștere cunoscut sub numele de samsara, în care următoarea încarnare [reîncarnare] depinde de karma sau de acțiunile din viața anterioară. Moksha marchează sfârșitul acestui ciclu, în care se depășește toată ignoranța și dorințele unei existențe lumești de a atinge libertatea și fericirea supremă. În unele școli de hinduism, moksha are conotații de auto-realizare[eu-desavârşire/mântuire] și eliberare în această viață.
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Moksha
Moksha (în traducere din sanscrită însemnând eliberare) este un termen utilizat de mai multe religii din India, cu precădere dehinduism, jainism, budism și sikhism, și se referă în principal la eliberarea din ciclul infinit de morți și reîncarnări, denumit Samsara. Totodată, simbolizează și izbăvirea de suferințele și limitele impuse de existența corporală.
Termenul Moksha este substituibil cu Mukti (pentru yoghini) și cu Nirvana, acesta din urmă utilizat mai ales de adepții lui Buddha.
Sufletul individual (Atman), odată eliberat, deține atribute divine, precum puritate, omniprezență și omnipotență, și nu mai este limitat de nimic. De altfel, conform credinței hinduse, în momentul atingerii stării de Moksha, sufletul individual se unește cu Spiritul tuturor lucrurilor (Brahman). Pe de altă parte, înainte de a atinge Moksha, deci când se află în interiorul individului, sufletul este afectat de Samsara și limitat de legile cauzalității temporale și spațiale (Karma).
Dhyana (Meditation) is contemplation (focussed attention inside the body and mind) and Samadhi – integration.
==Dhyana (Meditație) este contemplarea (atenția concentrată în interiorul corpului și minții) și Samadhi – integrarea[unire cu].
===ELIADE/CULIANU Dicţionar al religiilor, edit HUMANITAS Bucureşti 1993, pag. 322:
Samādhi: 6.2; 17.4.2 Tehnică de concentrare în budism. Etapă supremă de contemplaţie unitivă în yoga.
ayeaye20 