===de ce nu se dezleaga postul:
Încă avem hotărâre de la Sfinții Apostoli, ca și pe cele două zile ale săptămânii, adică, Miercuri și Vineri, de peste tot anul, să le postim întocmai ca și Sfântul și Marele Post, zicând ei în canonul 69, așă: „Dacă vreun Episcop sau Preot, Diacon, Ipodiacon, Citeț sau cântăreț,nu postescSfântul și Marele Post, sau Miercurea, sau Vinerea, să se caterisească, fărănumai de s-ar dezlega pentru boala trupească, iar de va fi mirean să se afurisescă“. Deci, nimănui să nu-i fie greu să se înfrâneze în Sfântul și Marele Post, căci, după cum zice dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, în cuvântul pentru cei ce postesc: „Nu pentru Paști, nu petru Cruce postim, ci pentru păcatele noastre“. Și după urmarea Domnului, Care a postit în munte patruzeci de zile, precum am zis. Iar cele două zile ale săptămânii de peste an, adică, Miercurea, pentru că în această zi s-a făcut sfatul pentru vânzarea Mântuitorului nostru; iar Vinerea, pentru că în această zi a luat sfârșit sfatul și a pătimit Domnulnostru cu trupul, moartea cea pentru mântuirea noastră, precum zice sfințitul mucenic Petru al Alexandriei în al 15-lea canon al său. Iar preasfințitul Simeon al Tesalonicului, în cartea sa, la răspunsul al 53-lea, mai adaugă și acestea zicând: „Pentru că Vineri l-a răstignit, când și Adam de pom atingându-se a murit. Că Vineri la al 6-lea ceas l-au răstignit pe El, când și Adam s-a atins de pom; și a murit Mântuitorul la al 9-lea ceas, când și la amiazăzi, în desară, arătându-se El în Rai, a dat lui Adam hotărârea morții, adică «pământ ești și în pământ te vei întoarce», si muritor s-a făcut Adam“. Dar ce trebuie a înșira mărturiile de față, către cei drepcredincioși, când, Însuși Mântuitorul Hristos a legiuit aceste două zile de post? Și cum că acestea sunt adevărate, ascultă-i pe înșiși Sfinții Apostoli, ce zic în așezămintele lor (cartea 5, cap. 14): „Ne-a poruncit nouă înșine să postim Miercurea si Vinerea“.
Deci Balsamon, în tâlcuirea canonului 69 apostolic, zice așa: „De vreme ce s-a dovedit, căasemenea este Postul cel Mare cu Postul de Miercuri și de Vineri, apoi, prin urmare, asemenea este și dezlegarea acestor doua zile, la cei bolnavi. Drept aceea, precum Sfântul Timotei al Alexandriei, în canonul al 8-lea și al 10-lea al lui, iartă pe femeia cea lehuză, ca în Postul cel Mare, să bea vin și să mănânce îndestulă hrană, încât să se poată ține. Iar pe cel tare uscat de vreo boală covârșitoare, îl iartă a mânca untdelemn în Postul cel Mare, întru asemenea chip se cade a se ierta să mănânce numai untdelemn și să bea vin Miercurea și Vinerea, cel ce s-a uscat de o mare boală“ și altele. Însă și acestea să se facă spre a-și întări slăbiciunea sa, precum i s-ar rândui de către vreun doctor temător de Dumnezeu, după cum zice același la tâlcuirea canonului al 10-lea al lui Timotei. Pentru că și Marele Atanasie, la Nomocanonul 218 zice: „Celce dezleagă Miercurea și Vinerea, unul ca acest răstignește pe Domnul, ca și evreii, pentru că Miercuri s-a vândut, iar Vineri s-a răstignit”, și altele. Asemenea pentru acestea zice și dummezeiescul Ieronim și sfințitul Augustin și alții. Iar postul pe care-l postim Luni, măcar că este rânduit în Tipic să se țină de călugări, dar și mulți mireni îl postesc. Cuviincioasă și vrednică de cinstire este și socoteala pe care o pun înainte unii înțelepți pentru postul de Luni și este în acest fel: Domnul ne poruncește, că de nu va prisosi dreptatea noastră mai mult decât a cărtuarilor și a fariseilor, nu putem intra întru Împărăția cerurilor. Și, fiindcă fariseii posteau doua zile în săptămână, precum zicea fariseul: „postesc de două ori în săptămână”, deci noi creștinii suntem datori să postim trei zile în săptămână, ca să prisosească dreptatea noastră mai mult decât dreptatea fariseilor. Iar cum că posteau fariseii două zile pe săptămână,o zice clar Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, îm cuvântul său la Evanghelia Vameșului și a Fariseului, tâlcuind cuvântul acela al fariseului: „Postesc de două ori în săptămână“. Iată că am arătat până aici, pe scurt și cu pogorâmânt, cum trebuie fiecare creștin să țină Sfântul și Marele Post, asemenea și Miercurile și Vinerile de peste an, precum, nu mai puțin, și Luni… Însă, să se scrie și aceasta, că nu stă în putința oricui, a lega și a dezlega posturile cele legiuite, caciSinodul de la Gangra întru al 19-lea Canon al său zice așa: „ Dacă vreunul dintre cei ce se nevoiesc,fără trupească nevoie s-ar mândri și posturile cele predate poporului, care se păzesc de Biserică, le-ar dezlega, întărind întru sine cugetare de deplinătate, anatema fie”. Iar la Nomocanon 228, zice așa: „Dacă cineva nu va păzi postul Sfinților Apostoli, al Nașterii lui Hristos și al Născătoarei de Dumnezeu, pe unul ca acela să nu-l primești în Biserică,nici pe fiii lui, dacă și ei nu postesc întru acestea, adică nu se feresc de mâncări”. Și zice Sfântul Efrem Sirul: „Cum că mare primejdie este unde legile pravilelor nu se respectă”.
Despre post si netinerea lui care se lasa cu anathema, caterisire si afurisire
===Spune Ereticul Vasile Ioana de Jenă=a se rușina
(Mc. 8, 38): Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.
Se numește pe sine creștin cel care este fie rușinat, fie se teme să fie creștin? Cum poate fi cu Hristos cel care roșește sau se teme să-i aparțină lui Hristos?
(Sfântul Ciprian al Cartaginei,Despre cei căzuți, 28, traducere pentru Doxologia.ro de Ioan-Lucian Radu) 1688 Marcu 8, 38 Că cine să va ruşina de Mine şi de cuvintele Meale în ruda aceasta preacurvare şi păcătoasă, şi Fiiul Omenescu să va ruşina de el cînd va veni întru slava Tatului Său cu îngerii cei sfinţi”.
Sv. Teofilact Talcuiri Marcu
pag. 117
Nu este de ajuns credinţa cea din minte, ci cere [Domnul] şi mărturisirea prin gură [cuvânt]. Căci de vreme ce îndoit este omul, îndoită facă-se şi sfinţirea, sfinţindu-se sufletul prin credinţă, iar trupul sfinţindu-se prin mărturisire. Deci, „de cel ce se va ruşina” a-L mărturisi pe Cel răstignit, că este Dumnezeu al său, de acesta „Se va ruşina” şi Dânsul, nevrednică slugă a Sa judecându-l, „când va veni”, nu iarăşi smerit5, nici precum S-a arătat acum, nebăgat în seamă, aşa încât unii să se ruşineze pentru [de] Dânsul, ci „întru slavă” şi înconjurat de „Sfinţii îngeri”.
1688 Luca Cap. 9, 26 Că cine să va ruşina de Mine şi de cuvintele Meale, de acela Fiiul Omenesc să va ruşina, cînd va veni cu slava Lui, şi a Tatălui, şi a sfinţilor îngeri.
Sv. Teofilact Talcuiri Luca
pag. 117-118
Şi „se ruşinează” de Hristos, cel care zice: „Cum voi crede într-un Dumnezeu răstignit şi batjocorit?”, iar de „ cuvintele” Lui „se ruşinează” cel care batjocoreştevorba cea simplă [de rând] şi nemeşteşugită a Evangheliei. Aşadar, de unul ca acesta „se va ruşina” Domnul „când va veni întru slava Sa „, adică întru a Doua Sa Venire. Iară ceea ce zice Domnul aici, întru această înţelegere este: „Aşa precum un stăpân, de va avea o slugă vicleană, se ruşinează a o numi pe aceasta slugă a sa, tot aşa şi Eu mă voi ruşina a-l numi slugă a Mea pe acela care s-a lepădat de Mine„.
ayeaye20 